ursăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSĂRÉSC, -EÁSCĂ, ursărești, adj. (Rar)
1. Care aparține ursului, privitor la urs.
2. Care aparține ursarului, (făcut) de ursar, privitor la ursar. –
Ursar +
suf. -esc.ursăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ursărésc (rar)
adj. m.,
f. ursăreáscă; pl. m. și
f. ursăréștiursăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)ursărésc, -eáscă adj. De ursar. – Ca adv.
-éște.ursăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URSĂRÉSC, -EĂSCĂ, ursărești, adj. 1. (Rar) Care aparține ursului, privitor la urs.
2. (Inv.) Care aparține ursarului, (făcut) de ursar, privitor la ursar. —
Ursar +
suf. -esc.