ursă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚRSĂ, urse, s. f. (
Astron.;
livr.; în sintagma)
Ursa Mare (sau
Mică) = Carul-Mare (sau -Mic),
v. car. – Din
lat. ursa, fr. ourse.ursă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)úrsă,
úrse, s.f. (pop.)
1. ursoaică.
2. numele a două constelații situate aproape de polul boreal: Ursa mare și Ursa mică.
ursă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)úrsă, -e, s.f. –
1. (astr.) Numele celor două constelații situate aproape de polul nord (carul-mare, carul-mic).
2. Ursitoare. – Lat. ursa.
ursă (Dicționaru limbii românești, 1939)*úrsă f., pl.
e (lat.
ursa, ursoaĭcă).
Astr. Constelațiunea numită popular
car. – Ursele-s două: cea mare și cea mică și-s situate spre nord. Amîndoŭă aŭ cîte șapte stele. În cea mică se află
steaŭa polară.ursă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ursă f.
1. ursoaică;
2. nume a două constelațiuni situate aproape de polul boreal,
Ursa mare și
Ursa mica, a carii ultimă stea e cea polară.
ursă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚRSĂ, urse, s. f. (
Astron.;
livr.; în sintagma)
Ursa-Mare (sau -
Mică) =
Carul-Mare (sau -
Mic),
v. car. —
Din lat. ursa, fr. ourse.