ursărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSĂRÍME s. f. (Rar) Mulțime de ursari, totalitatea ursarilor. –
Ursar +
suf. -ime.ursărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ursăríme (rar)
s. f.,
g.-d. art. ursărímiiursărime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URSĂRÍME s. f. (Rar) Mulțime de ursari, totalitatea ursarilor. —
Ursar +
suf. -
ime.