uretră - explicat in DEX

uretră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÉTRĂ s. f. v. uretru.

uretră (Dicționar de neologisme, 1986)
URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra].

uretră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre)

uretră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. urétrei; pl. urétre

uretră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*urétră f., pl. e (vgr. uréthra). Anat. Canalu urinar.

uretră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétru s. n.] — Din fr. urètre.