uretră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URÉTRĂ s. f. v. uretru.uretră (Dicționar de neologisme, 1986)URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma
uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var.
uretru s.n. / < fr.
urètre, cf. gr.
ourethra].
uretră (Marele dicționar de neologisme, 2000)URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr.
urétre)
uretră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urétră (-re-tră) s. f.,
g.-d. art. urétrei; pl. urétreuretră (Dicționaru limbii românești, 1939)*urétră f., pl.
e (vgr.
uréthra).
Anat. Canalu urinar.
uretră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [
Var.:
urétru s. n.] — Din
fr. urètre.