uratire - explicat in DEX



urâți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

Alte cuvinte din DEX

URATI URATENIE URATEL « »URATIT URATOARE URATOR