unturos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (
Înv.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. –
Untură +
suf. -os.unturos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unturós (
înv.;
reg.)
adj. m.,
pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáseunturos (Dicționaru limbii românești, 1939)unturós, V.
unsuros.unturos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (
înv. și
reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. —
Untură +
suf. -
os.