untură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ♦
Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (
Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (
Reg.) Osânză (de porc). –
Lat. unctura.untură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. –
Mr. umtură, megl. untură.
Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058),
cf. logud.,
sp.,
port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). –
Der. unturos, adj. (gras). –
Cf. unge, unt.untură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)untúră s. f.,
g.-d. art. untúrii; (sorturi)
pl. untúriuntură (Dicționaru limbii românești, 1939)untúră f., pl.
ĭ (lat.
ŭnctura, sard. sp. pg.
untura, pv.
onchura, omtura). Grăsime (de porc, de gîscă, de pește) la bucătărie saŭ la farmacie (unsoare). La Cor.
unsură.untură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)untură f.
1. grăsime:
untură de gâscă, de pește, de râmător; 2. în special, grăsime de porc. [Lat. UNCTURA].
untură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊
Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (
Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (
Reg.) Osânză (de porc). —
Lat. unctura.