untișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNTIȘÓR, untișori, s. m. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (
Ranunculus ficaria).
2. (
Reg.) Untul-vacii. –
Unt +
suf. -ișor.untișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)untișór s. m.,
pl. untișóriuntișor (Dicționaru limbii românești, 1939)untișór m. (d.
unt).
Munt. Grîușor.
Mold. Poroĭnic.
untișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)untișor n.
1. Munt. plantă ale carii frunze tinere sunt întrebuințate în bucătărie ca salată (
Ficaria);
2. Mold. (sau
untu-vacii), plantă ale cării tubercule uscate sunt cunoscute sub numele de
salep (
Orchis morio).
untișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNTIȘÓR, untișori, s. m. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (
Ranunculus ficaria).
2. (
Reg.) Untul-vacii. —
Unt +
suf. -
ișor.