untieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [
Pr.:
-ti-e-] –
Unt +
suf. -ieră.untieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)untiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. untiérei; pl. untiéreuntieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [
Pr.:
-ti-e-] —
Unt +
suf. -
ieră.