untar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNTÁR, (
1)
untari, s. m., (
2)
untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului.
2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. –
Unt +
suf. -ar.untar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)untár1 (persoană) (rar)
s. m.,
pl. untáriuntar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)untár2 (putinei) (
reg.)
s. n.,
pl. untáreuntar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNTÁR, (
1)
untari, s. m., (
2)
untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului.
2. S. n. (
Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. —
Unt +
suf. -
ar.