unt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊
Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊
Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui.
A-l bate (pe cineva)
de-i iese (sau
să-i iasă)
untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale).
Unt de cacao. 2. Compus:
untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (
Orchis morio). –
Lat. unctum.unt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. –
Mr. umtu, megl.,
istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057),
cf. it.,
sp.,
port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun.
unt coincide cu
rom.,
cf. și
alb. lürëtë. –
Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline),
mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (
înv., recipient pentru ulei);
untdelemniu, adj. (aurit);
untdelemnos, adj. (uleois);
untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides);
untos, adj. (cu unt, ca untul),
mr. untos, poate direct din
lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). –
Cf. unge, untură.unt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unt s. n.unt (Dicționaru limbii românești, 1939)unt n., pl.
urĭ (lat.
ŭnctum, de unde s´a făcut
umtu, ca mrom., apoĭ
unt. Cp. cu
strimt d.
*strĭnctus). O substanță grasă gălbuĭe solidă care se alege din smîntîna bătută mult în putineĭ. (Untu proaspăt se mănîncă la masă cu sare și pîne [!] saŭ cu mamăligă, ĭar cel topit se întrebuințează la gătit bucatele). Uleĭ:
unt de migdale, unt de naft.unt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unt n.
1. substanță grasă ce se scoate din smântână bătută a laptelui;
2. uleiu:
unt de migdale, unt de neft. [Lat. UNCTUM].
unt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊
Unt vegetal = grăsime solidă extrasă din semințe sau din miezul fructelor unor plante tropicale. ◊
Loc. adv. Ca untul = fară efort, ușor. ◊
Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui.
A-l bate (pe cineva)
de-i iese (sau
să-i iasă)
untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale).
Unt de cacao. 2. Compus:
untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (
Orchis morio). —
Lat. unctum.