unsuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. –
Unsoare +
suf. -os.unsuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unsurós adj. m.,
pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáseunsuros (Dicționaru limbii românești, 1939)unsurós, -oásă adj. (d.
unsoare). Uleĭos orĭ plin (mînjit) de unsoare saŭ de grăsime:
măslinile-s unsuroase; mînĭ [!], haĭne unsuroase. – Vechĭ și
unturos.unsuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unsuros a.
1. gras și oleios:
corp unsuros; 2. care produce la pipăit impresiunea unui corp gras.
unsuros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. —
Unsoare +
suf. -
os.