unidirecțional - explicat in DEX

unidirecțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel.

unidirecțional (Dicționar de neologisme, 1986)
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care are loc, se propagă într-o singură direcție. ♦ (Despre aparate) Care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. [Cf. fr. unidirectionnel, it. unidirezionale].

unidirecțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. care are loc, se propagă într-o singură direcție. ◊ (despre aparate) care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. ◊ (despre interjecții) care se combină, pe rând, cu un singur termen, în cadrul aceleiași propoziții. (< fr. unidirectionnel)

unidirecțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále

unidirecțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. unidirectionnel.