unidirecțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. unidirectionnel.unidirecțional (Dicționar de neologisme, 1986)UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care are loc, se propagă într-o singură direcție. ♦ (
Despre aparate) Care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. [Cf. fr.
unidirectionnel, it.
unidirezionale].
unidirecțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. care are loc, se propagă într-o singură direcție. ◊ (despre aparate) care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. ◊ (despre interjecții) care se combină, pe rând, cu un singur termen, în cadrul aceleiași propoziții. (< fr.
unidirectionnel)
unidirecțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unidirecționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționáleunidirecțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. unidirectionnel.