unicorn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (
Zool.) Care are numai un corn. – Din
fr. unicorne.unicorn (Dicționar de neologisme, 1986)UNICÓRN, -Ă adj. (
Zool.) Care are un singur corn. ♦ (
s.m.) Animal fabulos, cu corp de cal și un corn în frunte; inorog. [Cf. fr.
unicorne].
unicorn (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNICÓRN, -Ă adj. 1. cu un singur corn. ◊ (s. m.) animal fabulos, cu corp de cal și un corn în frunte; inorog. 2. care nu are dezvoltat decât unul din cele două coarne uterine. (< fr.
unicorne)
unicorn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unicórn adj. m.,
pl. unicórni; f. unicórnă, pl. unicórneunicorn (Dicționaru limbii românești, 1939)*unicórn, -ă adj. (lat.
unicornis. V.
bicorn). Care are un singur corn:
rinocer unicorn. V.
inorog.unicorn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unicorn m. rinocer cu un corn.
unicorn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNICÓRN, -Ă, unicorni, -e, adj. (
Zool.) Care are numai un corn. ♦ (Substantivat,
m.; în basme) Inorog. — Din
fr. unicorne.