unicolor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni
2. – Din
fr. unicolore.unicolor (Dicționar de neologisme, 1986)UNICOLÓR, -Ă adj. Care are o singură culoare. [Cf. fr.
unicolore].
unicolor (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNICOLÓR, -Ă adj. monocrom. (< fr.
unicolore)
unicolor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unicolór adj. m.,
pl. unicolóri; f. unicolóră, pl. unicolóreunicolor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNICOLÓR, -Ă, unicolori, -e, adj. Care are o singură culoare; uni
2. — Din
fr. unicolore.