unicitate - explicat in DEX

unicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità.

unicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
UNICITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi unic. [Cf. fr. unicité, it. unicità].

unicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi unic. (< fr. unicité, it. unicità)

unicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắții

unicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*unicitáte f. Rar. Calitatea de a fi unic.

unicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. — Din fr. unicité, it. unicità.