unicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNICÁT, unicate, s. n. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. – Din
germ. Unikat.unicat (Dicționar de neologisme, 1986)UNICÁT s.n. Unicul exemplar (al unui act, al unui obiect etc.). ◊
Unicat artistic = calitate a unei opere de artă de a fi unică, inimitabilă și irepetabilă. ♦ Primul exemplar dintr-un act. [< germ.
Unikat].
unicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNICÁT s. n. exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect etc. (< germ.
Unikat)
unicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unicát s. n.,
pl. unicáteunicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect.
2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. — Din
germ. Unikat.