unghiular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊
Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri;
fig. fundament, bază, temelie. [
Pr.:
un-ghiu-] – Din
unghi (după
fr. angulaire).
unghiular (Dicționar de neologisme, 1986)UNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de unghi; colțuros, în colțuri. ♦
Piatră unghiulară = piatră de la colțul unei temelii de clădire; (
fig.) fundament, bază. [Pron.
-ghiu-. / <
unghi, după fr.
angulaire].
unghiular (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNGHIULÁR, -Ă adj. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colțuros; angular. ♦ piatră ~ă = piatră de colț care asigură soliditatea unei clădiri; (fig.) element esențial, fundamental. (după fr.
angulaire)
unghiular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unghiulár (-ghiu-) adj. m.,
pl. unghiulári; f. unghiuláră, pl. unghiuláreunghiular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊
Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri;
fig. fundament, bază, temelie. [
Pr.:
un-ghiu-] — Din
unghi (după
fr. angulaire).