unghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦
Expr. A reteza (sau
a tăia)
cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva.
A pune (cuiva)
unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații.
A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop.
A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor;
p. ext. gheară.
2. Compuse:
unghia-găii sau
unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (
Astragalus glycyphyllos);
unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (
Viola declinata).
3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. –
Lat. ungla (=
ungula).
unghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)únghie (-ii), s. f. –
1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. –
2. Gheară. –
3. Copită. –
Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl.,
istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu,
Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071),
cf. vegl. yongla, it. unghia, friul.,
fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (
ALR, I, 52). –
Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). –
Cf. ghiară.unghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)únghie (-ii), s. f. – Unitate de măsură pentru greutăți valorînd între circa 28 și 35 g. Mgr. οὐγγία (Tiktin).
Sec. XVII,
înv. Este dubletul lui
uncie, s. f., din
lat. uncia (
sec. XIX).
unghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)únghie (-ghi-e) s. f.,
art. únghia (-ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (-ghi-i-)unghie (Dicționaru limbii românești, 1939)únghie f. (lat.
úngula, unghie; it.
únghia, ugna, pv.
ongla, fr.
ongle, cat.
ungla, sp.
uña, pg.
unha). Materia dură cu care se termină vîrfu degetelor (numită la unele animale și păsărĭ și
gheară, ĭar la vite
copită):
a-țĭ tăĭa unghiile. Nicĭ cît negru supt [!] unghie, de loc [!], nicĭ de cum.
A lua în unghiĭ, a lua în gheare, a ataca violent.
A fi unghie și carne cu cineva, a fi foarte unit cu el, a ținea foarte mult cu el.
Zgîrcit de-șĭ mănîncă de supt [!] unghie, foarte zgîrcit.
Unghia găiĭ, 1. o buruĭană popilionacee (
astrágalus glycyphyllos); 2) un fel de bubă cu treĭ găurĭ.
Unghia păsăriĭ, un fel de viorea (
viola declinata).
unghie (Dicționaru limbii românești, 1939)unghíe, V.
uncie.unghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unghie f.
1. partea cornoasă la capătul degetelor omului și maimuței;
a fi prieten unghie și carne, a fi trup și suflet, foarte intim;
2. copita despicată a boului;
3. Bot. nume de plante:
unghia găii, plantă ce are forma unei unghii mari de vultur și care, plămădită în vin, se bea pentru vătămătură (
Astragalus);
unghia pasării, un fel de viorea (
Viola declinata). [Lat. UNGULA].
unghie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊
Expr. A reteza (sau
a tăia)
cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva.
A pune (cuiva)
unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații.
A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop.
A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor;
p. ext. gheară.
2. Compuse:
unghia-găii sau
unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (
Astragalus glycyphyllos);
unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (
Viola declinata).
3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. —
Lat. ungla (=
ungula).