unghișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. –
Unghie +
suf. -ișoară.unghișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unghișoáră s. f.,
g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáreunghișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)unghișoáră f., pl.
e. Unghie mică. O boală la vite caracterizată pintr´o [!] unflătură deasupra copiteĭ. (Atuncĭ se obișnuĭește a se spinteca unflătura).
Fig. A-ĭ tăia cuĭva din unghișoară, a-l învăța minte ca să se astîmpere, a-l pune cu botu pe labe. V.
obricariță.unghișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unghișoară f.
1. unghie mică;
fam. a tăia cuiva de unghișoară, a-l învăța minte;
2. Med. umflătură sub limbă.
unghișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. —
Unghie +
suf. -
ișoară.