undez (Dicționaru limbii românești, 1939)
undéz v. tr. (lat. ŭndare. V. undă, undulez, ab- și in-und). Vechĭ. Azĭ nord și Ban. Clocotesc, fierb1 în clocote. V. trans. Fac să clocotească orĭ să unduleze: o adiere unda semănăturile (Delv.). Ferb puțin: a unda niște carne ca să se frăgezească înainte de a o frige. – L. V. des și a undeza, a clocoti, a undula (ca it. ondeggiare).