undelemn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.undelemn (Dicționaru limbii românești, 1939)undelémn n., pl.
urĭ, gen.
al undelemnuluĭ (din
unt-de-lemn, cum se scrie, dar se zice tot așa; bg.
dŭrveno masĭo, după care poate să fi fost tradus). Uleĭ de măsline (orĭ și din alte plante):
dreptatea ĭese deasupra, ca undelemnu. – În nord
undelem (ca
pum îld.
pumn).
undelemn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)undelemn n. V.
untdelemn.undelemn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.