undi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDÍ1, undesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A pescui cu undița. ♦
Fig. A sonda, a iscodi. – Din
sl. onditi.undi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNDÍ2 vb. IV.
v. unda.undi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)undí,
undésc, vb. IV (reg.)
1. a pescui cu undița.
2. a căuta cu lingura prin fiertură o bucată de carne, de pește.
undi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)undí (-désc, -ít), vb. – A pescui cu undița.
Sl. ąditi (Tiktin). –
Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit),
mr. uniță, din
sl. ądica (Miklosich,
Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74),
cf. bg. vădica (›
megl. vondiță);
unghiță, s. f. (undiță), în
Trans., pare
var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din
sl. ągricĭ).
undi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)undí (a ~) (a pescui) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. undésc, imperf. 3
sg. undeá; conj. prez. 3
să undeáscăundì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)undì v.
1. a pescui cu undița:
cu năvodul pescuiți și cu undița undiți AL.;
2. fig. a sonda:
undit-ai cu a ta minte ’n cugetu-i ascuns ? AL.
în tainică sperare undește mângâiere AL. [Tras din
undiță].
undi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDÍ1, undesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. (Rar) A pescui cu undița, ♦
Fig. A sonda, a iscodi. — Din
sl. onditi.undi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNDI2 vb. IV
v. unda.