umbrelă - explicat in DEX

umbrelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).

umbrelă (Dicționar de neologisme, 1986)
UMBRÉLĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].

umbrelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)

umbrelă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor.

umbrelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle

umbrelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă¹). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).

umbrelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
umbrelă f. mic cort portativ din stofă ușoară ce se poate închide după plac spre a se apăra de ploaie și soare.

umbrelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. — Din fr. ombrelle (după umbră).