ultrareacționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj.,
s. m. și
f. Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă). [
Pr.:
-re-ac-ți-o-] –
Ultra- +
reacționar.ultrareacționar (Dicționar de neologisme, 1986)ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. Reacționar înrăit. [Pron.
-re-ac-. / <
ultra- +
reacționar, cf. it.
ultrareazionario].
ultrareacționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. reacționar înrăit. (< ultra- + reacționar)
ultrareacționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. ultrareacționári; adj. f.,
s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáreultrareacționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj.,
s. m. și
f. Reacționar înrăit. [
Pr.: -
re-ac-ți-o-] —
Ultra- +
reacționar.