ultramarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din
germ. Ultramarin, fr. ultramarine.ultramarin (Dicționar de neologisme, 1986)ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr.
ultramarine].
ultramarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULTRAMARÍN I.
adj. inv., s. n. (de) culoare albastră. II. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf. (< germ.
ultramarin, fr.
ultramarine, /II/ Ultramarin)
ultramarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ultramarín s. n.ultramarin (Dicționaru limbii românești, 1939)*ultramarín, -ă adj. (
ultra- și
marin, de coloarea [!] măriĭ). Sineliŭ.
ultramarin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. — Din
germ. Ultramarin, fr. ultramarine.