ultrafiltru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. – Din
fr. ultrafiltre.ultrafiltru (Dicționar de neologisme, 1986)ULTRAFÍLTRU s.n. Aparat de filtrare pentru soluții coloidale și suspensii foarte fine, prevăzut cu o membrană cu porii foarte fini. [Cf. fr.
ultrafiltre].
ultrafiltru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULTRAFÍLTRU s. n. aparat de filtrare cu o membrană pentru soluții coloidate și suspensii foarte fine. (< fr.
ultrafiltre)
ultrafiltru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ultrafíltru s. n.,
pl. ultrafíltreultrafiltru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULTRAFÍLTRU, ultrafiltre, s. n. Aparat de filtrare prevăzut cu o membrană care reține particulele de dimensiuni infime aflate în suspensie sau în soluție coloidală. — Din
fr. ultrafiltre.