ulma (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ulmá,
ulméz, vb. I (înv.)
1. (despre câini, copoi etc.) a adulmeca.
2. (fig.; despre oameni) a simți, a observa, a mirosi.
ulma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ULMÁ, ulm, vb. I.
Tranz. (
Pop.) A adulmeca;
p. ext. a urmări. – Din
urma2.ulmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ulmà (și
ulmì) v.
1. a adulmeca:
îl ulmară copoii OD.;
2. fig. a simți observând:
îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom,
olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].