ulcior - explicat in DEX

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULCIÓR¹ s. n. v. urcior¹.

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULCIÓR² s. n. v. urcior².

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
ulciór¹, -oare, -oară, (urcior), s. n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. In satele de pe valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe valea Izei și Vișeului avem ulcior; „Olul e mai mare (2-4 litri), ulciorul e mai mic (1/2 – 1 1/2 litri)” (Bârsana); „olul are între 1-3 litri, iar ulciorul 1/2 litri” (Rozavlea) (ALR 1971: 311). – Lat. urceolus (MDA).

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
ulciór², -oare, (urcior), s. n. – (med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescență la ochi (Memoria 2001). „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață, și cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: „Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea 1924 II: 406). – Din răd. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior¹, prin atracție paronimică (MDA).

ulcior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ulcior n. V. urcior: un ulcior de bragă PANN.

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULCIÓR¹ s. n. v. urcior¹.

ulcior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULCIÓR² s. n. v. urcior².

ulcĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) ulcĭór, V. urcĭor 1.

ulcĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) ulcĭór, V. urcĭor 2.