udmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚDMĂ s. f. v. uimăudmă (Dicționaru limbii românești, 1939)údmă f., pl.
e (vgr.
oidma și
oidema, d.
oidéo, unflu [!]; ngr.
idima. V.
edemă. P.
oĭ = u, cp. cu
usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și
uĭmă (ca
vreĭnic îld.
vrednic. V.
adenită, bubon, tragăn.udmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)udmă f. Mold. Tr. V.
uimă.udmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚDMĂ s. f. v. uimă.