ucigător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [
Var.: (rar)
ucizătór, -oare adj.] –
Ucig (
prez. ind. pop. al lui
ucide) +
suf. -ător.