tăviță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂVÍȚĂ,tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă. – Tavă + suf. -iță.
tăviță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăvíță s. f., g.-d. art. tăvíței; pl. tăvíțe
tăviță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂVÍȚĂ,tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă. — Tavă + suf. -iță.