tăvală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂVÁLĂ,tăvale, s. f. (Reg.) Tăvălug. – Din tăvăli (derivat regresiv).
tăvală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăválă (reg.) s. f., g.-d. art. tăválei; pl. tăvále
tăvală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂVÁLĂ,tăvale, s. f. (Reg.) Tăvălug. — Din tăvăli (derivat regresiv).