tăureanc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂUREÁNC,tăurenci, s. m. (Reg.) Tăuraș. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -eanc.
tăureanc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăureánc (reg.) (tă-u-) s. m., pl. tăurénci
tăureanc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂUREÁNC,tăurenci, s. m. (Reg.) Tăuraș. [Pr.: tă-u-] — Taur + suf. -eanc.