tăurean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂUREÁN, tăureni, s. m. Taur tânăr; bou voinic ca un taur. [
Pr.:
tă-u-] –
Taur +
suf. -ean.tăurean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăureán (tă-u-) s. m.,
pl. tăurénităurean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂUREÁN, tăureni, s. m. Taur tânăr; bou voinic ca un taur. [
Pr.:
tă-u-] —
Taur +
suf. -
ean.