tăui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [
Pr.:
tă-u-i] – Din
tău1.tăui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tăuí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se tăuiéște, imperf. 3
sg. se tăuiá; conj. prez. 3
să se tăuiáscătăui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. — Din
tău1.