tătăroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (
1); tătarcă (
1), tătăriță. –
Tătar +
suf. -oaică.tătăroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tătăroáică s. f.,
g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáicetătăroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (
1); tătarcă (
1), tătăriță. —
Tătar +
suf. -
oaică.