tătăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂTĂRÍȚĂ,tătărițe, s. f. (Rar) Tătăroaică. – Tătar + suf. -iță.
tătăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tătăríță (rar) s. f., g.-d. art. tătăríței; pl. tătăríțe
tătăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂTĂRÍȚĂ,tătărițe, s. f. (Rar) Tătăroaică. — Tătar + suf. -iță.