tătărime - explicat in DEX

tătărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.

tătărime (Dicționaru limbii românești, 1939)
tătăríme f. Totalitatea Tătarilor saŭ mulțime de Tătarĭ.

tătărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii

tătărime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tătărime f. neamul tătăresc.

tătărime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. — Tătar + suf. -ime.