tătăraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂTĂRÁȘ,tătărași, s. m. Diminutiv al lui tătar (1). – Tătar + suf. -aș.
tătăraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tătăráș s. m., pl. tătăráși
tătăraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂTĂRÁȘ,tătărași, s. m. Diminutiv al lui tătar (1). — Tătar + suf. -aș.