tătâne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tătấne (
pop.)
s. m.,
pl. tătấnitătâne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂTẤNE, tătăni, s. m. (
Pop.) Tată (
1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la
sg.)
tătâne-, tătăni-, tătână-] —
Lat. tata, -anis.