tătic - explicat in DEX

tătic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.

tătic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tătíc s. m., pl. tătíci

tătic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. — Tată + suf. -ic.