tătarnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂTÁRNICĂ, tătarnice, s. f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor
(Echinops commutatus). – Probabil de la
tătar.tătarnică (Dicționaru limbii românești, 1939)tătárnică f., pl.
e (din
bătătarnică ?). Măcĭuca cĭobanuluĭ (o plantă).
tătarnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂTÁRNICĂ, tătarnice, s. f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor (
Echinops commutatus). — Probabil de la
tătar.