tăsmăluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂSMĂLÚȚĂ,tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.
tăsmăluță(Dicționaru limbii românești, 1939) tăsmălúță, V. tasma.
tăsmăluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăsmălúță (reg.) s. f., g.-d. art. tăsmălúței; pl. tăsmălúțe
tăsmăluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂSMĂLÚȚĂ,tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. — Tasma + suf. -ăluță.