tărășenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂRĂȘÉNIE, tărășenii, s. f. (
Fam. și
pop.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. –
Et. nec.tărășenie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tărășenie, tărășenii s. f. 1. șir de întâmplări neplăcute / complicate
2. pățanie; încurcătură
tărășenie (Dicționaru limbii românești, 1939)tărășénie, tirișénie și
șiriténie f. (d.
tărășesc).
Sud. Est. Întîmplare, pățanie, povestire, firu uneĭ afacerĭ:
să-țĭ spun toată șiritenia !tărășenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tărășénie (
fam.)
(-ni-e) s. f.,
art. tărășénia (-ni-a), g.-d. art. tărășéniei; pl. tărășénii; art. tărășéniile (-ni-i-)tărășenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂRĂȘÉNIE, tărășenii, s. f. (
Fam.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. —
Et. nec.