tărăgănare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂRĂGĂNÁRE,tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna.
tărăgănare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tărăgănáre s. f., g.-d. art. tărăgănắrii; pl. tărăgănắri
tărăgănare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TăRĂGĂNÁRE,tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] — V. tărăgăna.