tărcătură - explicat in DEX

tărcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.

tărcătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tărcătúră, tărcătúri, s.f. (reg.) 1. combinație nereușită de culori; împestrițătură. 2. obiect tărcat.

tărcătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
tărcătúră f., pl. ĭ (d. tarcat). Lucru tarcat.

tărcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tărcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. tărcătúrii; pl. tărcătúri

tărcătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. — Tărca + suf. -ătură.