tărbăceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂRBĂCEÁLĂ,tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.
tărbăceală(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. și fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură.
tărbăceală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) tărbăceală,tărbăceli s. f.1. bătaie 2. batjocură, ocară
tărbăceală(Dicționaru limbii românești, 1939) tărbăceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tărbăci.
tărbăceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tărbăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli
tărbăceală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) tărbăceală f. fam.1. bătaie strașnică: îl luară din nou la tărbăceală ISP.; 2. batjocură; îl cam dedea în tărbăceală cu graiuri păcălitoare ISP.
tărbăceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂRBĂCEÁLĂ,tărbăceli, s. f. (Reg.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. — Tărbăci + suf. -eală.